Aceasta a fost bucuria vieţii pentru bătrâna dintr-un cătun uitat din Apuseni

Lucreţia, o bătrână de 80 de ani care trăieşte în sărăcie într-un cătun departe de civilizaţie, în inima

Munţilor Apuseni, a avut parte de surpriza vieţii.

Sărbătorile au venit mai devreme şi mai îndestulate ca niciodată pentru Lucreţia, o vârstnică de 80 de ani, din cătunul

Hănăşeşti, un loc izolat în Munţii Apuseni, la limita judeţelor Hunedoara şi Alba.

Povestea femeii care supravieţuieşte cu un ajutor social de 142 de lei, într-o căsuţă de

lemn veche şi sărăcăcioasă, a stârnit un val de emoţii, iar oamenii s-au mobilizat pe internet pentru a-i oferi sprijin.

Lucreţia a fost „descoperită” de câţiva hunedoreni aflaţi într-o excursie pe munte.

Marius Turc şi prietenii săi au întâlnit-o pe un drum anevoios şi pustiu, spre locul din sat unde urma să vină maşina care aduce pâine localnicilor.

„Ne pregăteam să coborâm către maşină, dar parcă ceva ne-a făcut să întârziem un pic, atât cât să observăm că o femeie urca încet pe drum, spre noi.

Agale, făcea câte trei paşi şi apoi stătea să-şi tragă sufletul.

Am coborât în calea ei şi am întrebat-o dacă o putem ajuta cu ceva şi atunci am aflat o frântură din povestea ei.

O cheamă Lucreţia şi are peste 80 de ani, e singură pe lume şi îşi duce traiul de pe o zi pe alta, plecase de cu vreme spre centrul satului să îşi cumpere o pâine, să aibă ce pune pe masă.

Am întrebat-o dacă nu era prea târziu, ţinând cont că mai avea de mers bine până ajungea la

locul unde venea maşina cu pâine şi mi-a răspuns că până vine noaptea mai e cale lungă.

Şi tot atunci am pus şi întrebarea la care răspunsul a fost unul pe care ne-a făcut să rămânem fără cuvinte câteva secunde: Dar oare ceva pensie ai, ceva bănuţi să te descurci ?…

Am maică, cum să n-am, paisprezece lei am… Am aflat mai târziu că, totuşi, tanti Lucreţia ar primi un ajutor social de 142 lei, probabil că

ea nu cunoaşte banii sau nu ştie cât primeşte cu adevărat, oricum ar fi e greu să trăieşti cu banii ăştia oriunde ai fi.

Am tăcut şi ne-am uitat în ochii ei, erau în lacrimi, şi nu cred că era de la vântul tăios care bătea în culmea dealului”, a povestit Marius Turc.

Lasă un răspuns