„Alice, fata mea cea mare, s-a îndrăgostit lulea la nici 15 ani de Victor. Într-o seară a venit la mine și la soțul meu și ne-a spus că …”

Alice, fata mea cea mare, s-a îndrăgostit lulea la nici 15 ani și, din clipa aceea, viața ei a luat-o razna: și-a abandonat școala și a plecat de acasă. Eu și soțul meu am suferit cumplit, dar nu i-am întors spatele când a rămas însărcinată și a venit înapoi acasă…

Provin dintr-o familie cu mulți copii, am fost zece frați și surori. Eu sunt cea de-a patra născută. Am crescut într-o casă în care nu era liniște niciodată și am avut o copilărie cu lipsuri, dar și cu multe bucurii. Datorită fraților și surorilor mele mai mici am prins și dragoste pentru copii. Pentru ei, noi cei mai mari, jucam uneori rolul de părinți: le schimbam scutecele, îi hrăneam și îi legănam ca să adoarmă.

încă de pe la 18 ani am realizat că „profesia” pe care vreau să mi-o aleg și care mi se potrivește cel mai bine este aceea de mamă. După terminarea liceului, m-am angajat la o croitorie și în acea perioadă l-am cunoscut pe Ștefan, actualul meu soț. Eram amândoi firi liniștite și, chiar de la început, relația noastră se baza pe o armonie cum rar întâlnești între doi oameni.

Primul nostru gând, după nuntă, a fost să ne luăm o casă destul de încăpătoare pentru copiii pe care plănuiam să-i avem. El câștiga destul de bine, lucra la o firmă de construcții respectabilă, era șef de echipă și de aceea ne-am gândit că n-ar fi o problemă să facem un credit și să ne luăm un apartament cu patru camere pe undeva. Așa am și făcut, de altfel.

Aveam 20 de ani când s-a născut prima noastră fată, Alice. Au urmat, la intervale destul de mici, încă trei fete: Mara, Ana și și Cora. După nașterea primului copil, am hotărât, de comun acord cu soțul meu, să nu mă mai întorc la muncă; voiam să mă dedic numai copiilor.

Timpul trecea, fetele creșteau ca din apă și erau toate patru frumoase și cu-minți. Din punct de vedere material, continuam să ne descurcăm bine: aveam salariul lui Ștefan, un ajutor de la părinții care locuiau la țară și care ne mai trimiteau una, alta. Dar iată că, într-o zi, toată armonia familiei noastre a fost distrusă de o poveste care mai avea puțin ca să se sfârșească tragic. Nu i-aș dori niciunei mame să treacă prin ce am trecut eu…

Alice avea aproape 15 ani și se purta ca o adevărată domnișoară: începuse să-mi fure fardurile și să se machieze, era interesată de modă și, odată, am prins-o în camera ei răsfoind o revistă erotică. E adevărat că Alice, încă de la doisprezece ani era destul de bine dezvoltată fizic, îi crescuseră sânii și toți băieții de la bloc întorceau capul după ea, dar mai ales Victor, vecinul de la etajul 10, care era cu patru ani mai mare decât fata noastră. Totuși, Victor mi s-a părut cât se poate de civilizat, știa că Alice e încă un copil și se comporta ca atare, dar, de multe ori, îmi spunea în glumă:

— Tanti Gabriela, să știi că, atunci când Alice o să se facă mare, o să ți-o fur! Râdea, râdeam și eu, și nu l-am luat niciodată în serios. Pe seama lui Victor se zvoneau diverse lucruri, iar vecinii îmi spuneau că, deși pare binecrescut, umblă cu tot felul de golani, stă prin cârciumi până noaptea târziu și se ocupă cu afaceri dubioase.

Victor locuia împreună cu maică-sa pe care n-o prea aveam la inimă: e o scorpie de femeie, cu gura mare și cărpănoasă, care caută mereu prilej de scandal.

— Auzi, cucoană, fetele matale tropăie pe scări de zici că-i cutremur și sperie tot blocu’! Sunt sigură că ele au stricat și liftul săptămâna trecută, tot timpul se fâțâie cu el, ba sus, ba jos…

și tot așa, numai ea știa câte mai inventa pe seama noastră. Odată, mi-a venit chiar s-o pocnesc. M-a oprit pe scară:

— Am văzut că Victor al meu se cam uită după fata ta cea mare… Mai ține-o p-acasă! și să nu-ți închipui cumva că o să-mi las băiatul să se însoare cu una dintr-o familie de calici!

Așadar, Alice mai avea puțin și împlinea 15 ani și am început să observ că Victor nu-i mai era chiar indiferent. își petrecea din ce în ce mai mult timp cu el. Stăteau seara la bătătorul de covoare și vorbeau până târziu, de trebuia să merg după ea ca s-o aduc în casă. Victor făcea pe glumețul:

— ți-am zis, tanti Gabriela, că o să ți-o fur într-o bună zi…

0 ducea la film, îi cumpăra pizza, înghețată și alte mici atenții, iar eu bănuiam că fetei i se cam aprinseseră călcâiele după el. Am avut încredere în ea până într-o seara când, întorcându-mă de la cumpărături, am venit acasă nu pe alee, cum obișnuiam, ci pe-o străduță mai lăturalnică și întunecoasă. Acolo, sprijinind un stâlp, pe cine văd? Pe Alice a mea și pe Victor sărutându-se cu foc! Victor îi ridicase fusta până aproape de talie și o tot pipăia. M-am dus glonț la ei și am tras-o pe Alice din brațele lui. Era șocată, nu se aștepta să apar tocmai eu.

— Treci imediat acasă! am urlat la ea. — Dar, mamă… — Nu stau la discuții! Acasă, în sufragerie, eu și Ștefan am avut o discuție serioasă cu fata noastră. — Ce se întâmplă cu tine? a întrebat-o Ștefan. Alice era surescitată și nervoasă. — Lăsați-mă în pace! Nu se întâmplă nimic… Atunci am intervenit eu:

— Fata mea, ești prea tânără… La vârs-ta ta, orice băiat care-ți iese în cale poate să-ți pară un Făt-Frumos. Dar nu cred că-i momentul să ai o relație serioasă… Mai ales cu Victor, despre care n-am auzit lucruri prea bune în ultimul timp…

Alice a izbucnit în plâns: — Eu îl iubesc… Ne-am privit, eu și Ștefan, neputincioși, în timp ce Alice se isteriza: — Voi nu înțelegeți! Vreau să fac copii cu el! Atunci lui Ștefan i-a sărit țandăra: — Cum adică să faci copii cu el, fetițo? Tu știi ce înseamnă asta? Alice, printre sughițuri, încerca să fie calmă:

— știu… Am făcut dragoste cu Victor… Nu vă povestesc ce a urmat. Explicații peste explicații, plânsete, țipete. Până la urmă, n-am reușit s-o lămurim pe Alice că n-a fost bine ce a făcut. A plecat pur și simplu trântind ușa și urlând:

— Nu mai stau nicio clipă în casa asta! E viața mea și fac ce vreau… Ne așteptam să se întoarcă, dar nu s-a întâmplat asta. Am vrut să sunăm la Poli-ție, însă, pe la miezul nopții, Alice ne-a dat telefon. Părea mai veselă.

— Mamă, nu-ți face probleme… Sunt cu Victor, la un prieten de-al lui. Te mai sun mâine. Pa!

Nu am avut nicio veste despre Alice aproape o săptămână, timp în care am tot bătut-o la cap pe mama lui Victor, care nu știa nici ea nimic, ba mai mult chiar, mă acuza pe mine că aș fi tăinuit tot felul de fapte. Apoi, într-o după-amiază, ne-am pomenit cu Alice acasă, ca să-și ia câteva haine și, chipurile, să ne liniștească. Era total schimbată, își pierduse orice urmă de copilărie, vorbea cu un ton grav, oarecum plin de importanță:

— Victor a închiriat o garsonieră pentru noi. O să avem acolo tot ce ne trebuie. Mamă, nu-ți face griji pentru mâncare, avem în fiecare zi pui la rotisor sau pizza.

— Bine, dar cu școala ce faci? am îndrăznit eu să întreb. — Nu mai am nevoie de școală acum… Mă gândesc să mă angajez, mi-a și găsit Victor o slujbă. Ștefan auzea din sufragerie discuția și, în ciuda firii lui calme, nu s-a abținut să izbucnească: — Da’ trogloditu’ ăsta cu acte nu te ia? Ești minoră, ne dăm acceptul, că, deh!, nu mai ești de mult fată mare, dar măcar să te ia odată ca să știm și noi o treabă…

Alice s-a enervat cumplit, a încercat să ne spună, printre sughițuri, că nu actele contează, ci dragostea ei adevărată, apoi, văzând că nu ne lămurește, a plecat, din nou trântind ușa.

Au mai trecut aproape șase luni, timp în care Alice suna doar ca să mă întrebe cum se face o tocăniță sau cum să-i cârpească ciorapii lui Victor. N-am vrut s-o forțăm să se întoarcă acasă, deja ne dădeam seama că o scăpasem din mână, tot ce ne doream era doar să fie fericită acolo unde este.

într-o seară a sunat la ușă, avea în spate un ghiozdan cu lucrurile ei și plângea în hohote. Burta mare i se vedea de la trei poște pe sub un tricou lălâu. A început să povestească printre lacrimi:

— Am rămas gravidă și Victor n-a vrut copil… A zis că ce ne trebuie nouă copil la sărăcia asta și cică să f ac avort. Am vrut să fac, da’ n-am putut, nu m-a lăsat inima… Voiam să-i fac lui un copil… Dup-aia s-a purtat rău de tot, nu mă mai lua deloc în seamă… Spunea că sunt urâtă așa borțoasă, că nu mai sunt sexy ca înainte… Chema în garsonieră tot felul de prieteni de-ai lui cu care bea până dimineața și juca cărți… Veneau și curve cu ei, așa, pentru atmosferă. Eu nu puteau sta acolo, mi-era greață din cauza fumului de țigară și dormeam pe balcon, pe o saltea… Dimineața mă trezea Victor ca să mă duc la piață, că nu mai era nimic de mâncare sau de băut…

Ștefan s-a uitat lung la Alice și i-a zis: — Fetițo, ți-ai făcut-o cu mâna ta! Atunci când ai plecat cu derbedeul ăla, n-am zis nimic, da’ am vrut să te scot de la sufletu’ meu… Am suferit mai mult decât ai putea tu să-ți imaginezi, da’ mi-am zis că, în fond, așa cum spuseseși și tu, e viața ta și faci ce vrei cu ea! Acum e altceva! E la mijloc și copilul ăsta și, ca să crești un copil, nu-i o joacă… Eu te primesc cu tot dragul înapoi, cu tot cu copil, care o să se nască în familia ta, nu printre străini. Dar dacă se mai întâmplă măcar să te saluți vreodată cu ticălosu’ ăla, te rog, nu mă întreba ce voi face!

Alice a început să se jure pe toți sfinții că pe „nemernic” nu mai are de gând să-l vadă niciodată. Peste nici o lună, a născut o fetiță sănătoasă și voinică spre care s-au îndreptat dragostea și atenția tuturor. Alice părea să se fi liniștit până când, după două luni de la naștere, la ușa noastră a apărut, în vizită, mama lui Victor, cu vin și prăjituri:

— Mânca-l-ar mama de nepoțel frumos… E leit taică-său! și a dat să-l sărute. — E fetiță și o cheamă Andreea! i-a comunicat, sec, Alice. — Mda… Fetiță… Ce-are a face? Eu am vorbit cu Victor să vă dau apartamentul de sus, că tot am o casă la țară unde mă pot duce.

— Locul Andreei e aici! a mârâit Alice. Vecina n-a mai insistat, dar a început să spună, cu o voce sugrumată chipurile de emoție, cât de tare regretă acum Victor felul în care s-a purtat, cât de mult o iubește pe Alice și cât de mult își dorește copilul:

— De săptămâni nu mai iese din casă, sărăcuțu’, și suferă ca un câine… A și slăbit, s-a tras la față, e de nerecunoscut…

Alice se prefăcea că nu crede o iotă din ce aude, dar eu și Ștefan simțeam cum inima ei începe să se înmoaie. După o săptămână, văzând că demersurile maică-sii rămăseseră fără rezultat, a apărut la ușă Victor în carne și oase. Era spășit și avea lacrimi în ochi. Alice s-a încuiat într-o cameră și a zis că nu vrea să-l vadă. Eu am vrut, în primul moment, să-l dau afară, dar a început să-mi vorbească despre cât de mult a greșit față de Alice și copil:

— Tanti Gabriela, crede-mă, am fost un dobitoc! Mă speria ideea de a fi tată… Da’ acum m-am schimbat total. Nu pot trăi fără Alice. Vreau să mă însor cu ea cât mai repede.

M-am uitat la Ștefan, el – la mine și, în cele din urmă, Ștefan a zis că-i hotărârea fiicei noastre, „e doar femeie în toată fi-rea și mamă, pe deasupra”. Alice, în sufletul ei, cred că de-abia aștepta să-i dăm noi acceptul, așa că, după puțin timp, s-a împăcat cu Victor și s-a mutat cu câteva etaje mai sus.

La început, Victor s-a purtat frumos atât cu ea, cât și cu copilul, însă n-a durat mult, mai ales că maică-sa, care n-avea niciun gând să se mute la țară, așa cum promisese, își tot vâra coada în relația lor și-i spunea lui Victor că „Alice e o puturoasă, nu face nimic în casă și s-a mai și urâțit pe deasupra după naștere”.

Victor tot amâna însurătoarea și revenise la apucăturile sale golănești, nu dă-dea cu zilele pe acasă și, când venea, era beat și cu chef de scandal.

Alice îndura totul fără să crâcnească, îi era rușine să recunoască că se înșelase a doua oară. Până într-o zi, când Victor a bătut-o măr, pe motiv că „nu se mai oprește copilu’ ăla din plâns” și ea s-a în-tors din nou acasă, plină de vânătăi și cu fetița în brațe. De data asta, Ștefan s-a hotărât să ia măsuri și să meargă „să-l scuture” puțin pe Victor, ba chiar să-l dea pe mâna Poliției, dar acesta a dispărut fără urme.

Un timp, nimeni n-a mai știut nimic de el, până când, într-o seară, Victor, beat turtă, a așteptat-o pe Alice în scara blocului (știa probabil la ce oră se întoarce acasă, căci își reluase școala, la seral). A amenințat-o cu un cuțit ca să stea de vorbă cu el, apoi a sărit pe ea ca un animal în călduri, zicându-i ce mult o dorește. Eu și Ștefan , îngrijorați de întârzierea fetei, am coborât să vedem ce se întâmplă și l-am văzut cum încerca s-o târască după el, afară din bloc. Ștefan s-a aruncat peste Victor, încercând să-i imobilizeze mâna în care ținea cuțitul, iar eu am început să țip cât mă ținea gura:

— Săriți, oameni buni, că-mi omoară bărbatul!

Au ieșit vecinii, tocmai când vlăjganul îi înfipsese lui Ștefan cuțitul în braț și au reușit să-l salveze. A venit Poliția, iar Victor a fost arestat și, ulterior, condamnat și pentru alte infracțiuni pentru care era căutat de multă vreme.

Acum, când vă scriu, nepoțica mea are șase ani, iar la toamnă va intra în clasa întâi. Sunt o bunică încă tânără și cu o viață, în sfârșit, liniștită. Alice și-a revenit din trauma psihică, însă încă îi e teamă să înceapă o nouă relație cu un bărbat.

Lasă un răspuns