„M-am măritat cu Ioan din dragoste. Într-o zi, însă, a venit acasă și mi-a dat o palmă sănătoasă. După o săptămână, cineva a bătut la ușa noastră. Când am deschis … Doamne, nu pot să cred că mi s-a întâmplat chiar mie”

A crezut că viața sa este o poveste când s-a măritat cu Ioan din pură dragoste. În scurt timp, avea însă să trăiască un coșmar.

Omul căruia voia să-i dedice întreaga sa viață nu era deloc așa cum își imaginase.

„Aveam 20 de ani când l-am cunoscut pe Ioan. Bărbat înalt, bine legat, cu o carieră militară și multă autoritate. Mă simțeam protejată de el și m-am îndrăgostit iremediabil. Eram mândră cu el pe stradă și mă distram când femeile întorceau capul după el. Eu eram aleasa, așa că nu îmi mai încăpeam în piele de bucurie.

Nu era un bărbat tandru sau prea comunicativ, dar puneam asta pe seama educației militare. Multă ordine, prea puțin sentiment. Am crezut că îl voi învăța eu ce înseamnă să iubești. Am crezut că dacă îl voi iubi destul, lucrurile se vor schimba. Și am avut dreptate, s-au schimbat. În rău. Pentru Ioan, eu eram slabă, nefericită, condusă de sentimente superficiale.

Pentru el conta rigurozitatea. Prosoape la dungă, podea lună, pantofi lustruiți. Eu eram haotică, iar asta îl enerva. Locuiam deja împreună, iar viața cu el era o spaimă continuă că nu e suficient de curat, de ordine…

Într-o zi, mi-a dat o palmă pentru că în bucătărie era dezordine, iar noi așteptam musafiri de la serviciul lui…. Gătisem toată ziua pentru această vizită și nu am avut timp să fac curățenie. A urlat la mine că îl voi face de râs în fața colegilor.

Conta mai mult să fie bucătăria curată decât contam eu. Am suferit, mi-am cerut iertare, am plâns. S-a uitat la mine cu dispreț. Nu înțelegeam nimic, era evident. Nu eram suficient de bună. Așa că au început infidelitățile. De una am aflat direct de la femeia respectivă. Care mi-a apărut la ușă și mi-a spus să îl las că este al ei. Am simțit că mă prăbușesc. Nu știam ce să zic. Tipa a râs, mi-a zis că oricum nu am șanse în fața ei și a plecat. Era o femeie frumoasă și, evident, tupeistă. (…) Era însă momentul să plec eu și am făcut-o. Aveam 23 de ani când am lăsat tot în urmă”, a povestit femeia psihilogului de serviciu.

Lasă un răspuns